STARt în carieră – București, 20-21 martie 2013

Clubul Studenților din Universitatea Româno- Americană (CS-URA) organizează în perioada 20-21 martie 2013 prima ediție a proiectului “STARt în carieră”. Proiectul a luat naștere din dorința de a oferi tinerilor o perspectivă mai amplă asupra viitoarei cariere.

Partener media: JURIDICE.ro

Misiunea proiectului “STARt în carieră” este de a oferi studenților o viziune mai concretă asupra carierei pe care și-o doresc, șansa de a afla răspunsuri cu privire la primii pași într-o carieră și, nu în ultimul rând, aplicarea cunoștințelor acumulate.

În cadrul evenimentului vor modera speakeri din diverse arii, temele abordate fiind cele din domeniile: Drept, IT, Management-Marketing şi Turism.

SICÎn prima zi va avea loc o conferinţă susținută de un reprezentant şi angajator BestJobs şi de speakerul Ion Bosioc de la FocusSpeak Academy.

Participanții vor avea posibilitatea de a învăța de la cei mai buni specialiști:
– cum să se prezinte la un interviu
– care ar putea fi eventualele întrebări
– care sunt cerințele pieței de angajabilitate

În cea de-a doua zi vor avea loc patru workshop-uri în paralel pentru fiecare domeniu, participanții aleși urmând să se întâlnească într-un cadru mai restrâns cu reprezentanţi ai diferitor firme. Aceasta este șansa studenților de a afla mai multe detalii legate de domeniul care îi vizează și, de ce nu, și posibilitatea de a fi angajaţi.

Locurile sunt limitate, așadar vă rugăm să intrați pe pagina noastra de facebook pentru înscriere sau pentru mai multe informații.

Echipa STARt în carieră

Acest articol este preluat integral de pe http://www.juridice.ro/247599/start-in-cariera-bucuresti-20-21-martie-2013.html

Advertisements

Nimeni nu-i profet în orașul lui – pentru antreprenori

”Nimeni nu-i profet în orașul lui”

  1. ”Cum să lucreze Gheoarge la minister? Păi ăla a fost cel mai slab elev din tot liceul.”
  2. ”Ei, na. Dacă Mircea e profesor universitar de matematică, eu sunt popă. Păi eu îl cunosc pe Mircea din clasa I. Mereu a fost corigent la matematică.”
  3. ”Du-te mă de-aici, Daniel nu a deschis gura la niciun seminar și tu îmi spui că el e speaker?! Și ce îi învață pe oameni, cum să tacă?!”

Înainte de a arăta cu degetul, înainte de a acuza, întreabă-te ”Eu de cîte ori nu am reacționat la fel atunci cînd o persoană cu care am copilărit și-a îndeplinit visul?”

Dacă te gîndești bine, cred că ai putea să găsești chiar și acum un exemplu de persoană care a reușit să facă mai multe decît tine într-un anumit domeniu și pe care acum ești invidios.

Întrebarea e, „de ce ești invidios?”

Știi de ce? Pentru că așteptările pe care le-ai avut de la acea persoană ți-au fost date peste cap. Pentru că mereu căutăm să ne comparăm pe noi cu ceilalți și atunci ajungem la concluzia că „Dacă eu nu sunt în stare să fac cutare lucru, atunci nici Mihai nu e în stare”. Tocmai de aceea, în momentul în care Mihai îți spune,  „Să vezi ce idee grozavă am avut. Să vezi ce planuri pentru viitor am.”, tu îi tragi un pumn metaforic în cap și îi zici „Nu ai să reușești, pentru că nici eu nu am reușit.”

De obicei, părinții sunt cei care își fac cele mai mari griji cu privire la viitorul copiilor lor. Prin urmare, e de așteptat ca și cele mai mari critici cu privire la planurile tale să vină tot de la părinți.

 „Ideea asta a ta nu o să meargă!”, „Au încercat și alții mai deștepți decît tine și nu au reușit nici ei, așadar ce te face să crezi că tu vei reuși?”, „Lasă prostiile și găsește-ți ceva de lucru ca să-ți poți pune pîinea pe masă!”, „Voi ăștia din ziua de azi trăiți în altă lume! Sincer, nu știu ce se va alege de voi.”

Te rog totuși să înțelegi că ei au cele mai bune intenții, spre deosebire de unii dintre cunoscuții tăi care te detestă și sărac, și bogat, și cu idei și fără idei.

Ca antreprenor, trebuie să te aștepți la astfel de remarci mai tot timpul, însă nu trebuie să le acorzi nicio importanță. Totuși, dacă ești la început de drum, și dacă fiecare critică oricît de mică ar fi ea îți pune o bulină roșie pe ceea ce tocmai ai clădit, iată cîteva sfaturi pe care dacă le vei pune în practică, îți promit, din experiență personală că te vor ajuta.

  1. Alege-ți cu grijă prietenii cu care ieși. Exclude-i din grupul tău pe pesimiști și caută să fii mereu alături de persoane care cred că pot să facă orice dacă își propun. Oprește pe facebook notificările venite din partea acelor persoane care postează imagini triste, a celor care își plîng constant de milă. În schimb, caută pagini motivaționale, cum ar fi ”Zig Ziglar” și înconjoară-te de mesaje optimiste.
  2. Caută clipuri, filme și articole motivaționale. Hrănește-te cu cît de multă motivație poți pentru că e important să ai mereu o stare de bine. Starea de bine e foarte ușor de obținut, dar foarte greu de menținut, așadar, fă o obișnuință din a te uita zilnic la astfel de materiale.
  3. Intră pe LinkedIn, fă-ți un cont și caută grupuri interesante cu oameni interesanți. Aici vei avea ocazia să afli noi informații să citești materiale de calitate și să stabilești legături că oamenii care cred în visele lor și care muncesc zilnic pentru acestea. Următește-i constant și vei învăța foarte multe lucruri de la ei.

De ce e bine să faci aceste lucruri?

Pentru că totul începe cu tine. Nu poți să-i schimbi pe ceilalți oricît ai încerca. Poți doar să te enervezi din ce în ce mai mult pentru că ceilalți nu sunt de acord cu ideile tale și într-un final să renunți la ele și să acuzi pe toată lumea pentru eșecul tău.

„Numai din cauza voastră am eșuat. ”, „Niciodată nu ați avut încredere în mine!”, „Mereu alții au fost mai buni!”

Dacă te ajută cu ceva, gîndește-te că pentru ceilalți părinți tu erai un model, atunci cînd copiii acelora nu făceau ceea ce părinții lor și-ar fi dorit.

Crede-mă, am fost acolo. Am fost atît de neînțelept încît mi-am urît părinții pentru că nu m-au înțeles. Mai tîrziu m-am certat cu socrii pentru același motiv, cu bunica soției și probabil că m-aș fi certat și cu bunicii mei dacă ar fi fost în viață.

După ce am fost în depresie cîteva zile la rînd, m-am întrebat „Eu am destulă încredere în mine? Și dacă am, atunci de ce am nevoie de aprobarea cuiva pentru ceea ce fac? Simplul fapt că bunica, mămica sau tăticul înțeleg planurile mele înseamnă oare că voi avea de cîștigat ceva? O să îmi meargă afacerile strună după ce voi reuși să-i conving pe toți acești oameni că ideile mele sunt practice, că pot trăi viața de vis ajutînd oamenii să dea viață viselor lor?”

Atunci am hotărît că înainte de toate eu sunt singurul responsabil pentru succesul sau eșecul visului meu. Atunci am înțeles că părerile celorlalți nu pot fi schimbate decît cu rezultate și uneori nici măcar așa. Atunci am înțeles că „Întîmplarea face” ca uneori oamenii să nu înțeleagă ceea ce tu spui, oricît de clar ai spune-o. Gîndește-te puțin, cîți oameni au înțeles curentul electric? Cînd Edison a iluminat prima casă din lume cu electricitate (cea a lui Morgan jr.) Tatăl  lui Morgan, a avut o reacție de genul ”Acest lucru este potrivit pentru bîlciuri și numai în bîlciuri vei găsi așa ceva!” și i-a interzis fiului său să investească în ideea lui Edison.

Întrebarea mea este „E casa ta un bîlci?”

În final aș vrea să rememorez punctele cheie ale acestui articol pentru a mă asigura că le vei putea pune în practică într-un mod eficient,

  1. Cei care te cunosc se opun ideilor tale tocmai pentru că au impresia că te cunosc mai bine decît o faci tu. Așadar, mergi înainte!
  2. Construiește-ți relații cu oameni optimiști, schimbă idei cu aceștia și intră în contact cu antreprenorii pentru că vei avea multe de învățat. Și motivează-te zilnic pentru că de acum înainte pentru tine motivația va lua locul oxigenului.
  3. Obișnuiește-te cu ideea că multă lume nu te înțelege. Sincer, nici tu nu îi înțelegi pe toți. Dacă totuși vrei să demonstrezi că nu e așa și că tu, spre deosebire de restul lumii, poți mai mult, începe prin a înțelege că ceilalți au motive serioase pentru care nu pot să se pună în pielea ta și să vadă lucrurile din perspectiva ta.

Mult succes, domnule Antreprenor!

Cum te ajută contul de Facebook să obții jobul visat

În zilele noastre, recrutorii nu se limitează la a afla lucruri despre tine citindu-ți CV-ul. Ei fac un pas mai departe și ajung la blogul tău, la contul de LinkedIn și la cel de Facebook.

Imaginează-ți acum ce impresie trebuie să-și facă un recrutor, citind într-un CV doar cuvinte optimiste (proactiv, cooperant, vizionar, sociabil, etc) pentru ca mai apoi, pe contul de Facebook al persoanei respective să găsească postate mesaje cu ”În țara asta nimic nu se poate face”, ”rromâni sunt cea mai de …nație”, ”În viața asta reușești doar dacă ești lingău”.

Nu una bună, nu-i așa?

Multă lume îmi spune ”Ion, contul meu de Facebook și blogul personal reprezintă viața mea personală, că doar de aceea le zice personale.”

”Eu te înțeleg perfect și dacă ceilalți nu ar vedea ce postezi, și dacă recrutorii nu ar lua decizii cu privire la ceea ce găsesc acolo, nu ți-aș spune toate aceste lucruri. Așa că gîndește-te puțin, consideri cu adevărat că manifestările virtuale întră în categoria, viață personală sau intră în categoria, viață socială?”

Hai să vedem acum, cum te poți folosi de contul de Facebook pentru a obține jobul visat.

  1. Promovează-te prin conținut.

În perioada facultății foloseam contul de facebook pentru a arăta lumii cît de interesant sunt. Totul era despre mine. ”Ce părere am eu despre mine, ce spun alții despre mine, destul am vorbit despre mine, ia spune-mi, ce părere ai despre mine?” Credeam că în viața asta poți să reușești doar dacă te gîndești la tine. Prin urmare, nu ofeream atenție nimănui, nu eram interesat de părerile nimănui, pentru că evident, mă consideram a fi burucul pămîntului.

Ei bine, acesta nu este un conținut de calitate. Acest lucru reflectă o slăbiciune a noastră. ”Dorința de a fi interesanți”. Sunt oameni care cred și astăzi că pot să lase o excelentă impresie dacă își înșiră decorațiile în mod ostentativ în public.

Pentru aceștia am o replică din Biblie ”Smerește-te și vei fi înălțat”. Și o scriu aici pentru că știu prin cîte situații neplăcute am trecut, atunci cînd am încercat să mă înalț singur.

”Bine, bine, și dacă totuși sunt un profesionist și vreau ca lumea să știe asta, de ce nu mi-aș putea umple Facebook-ul cu decorații?”

”Deși tu ai cele mai bune intenții, te plasezi dintr-o dată deasupra celorlalți, acolo unde nu e cazul. Iar acest lucru lasă o impresie neplăcută în majoritatea situaților pentru cei care îți vizualizează profilul. Și în plus, ca să citez un fost profesor din facultate ”Facekook-ul e for fun”.  Dacă vrei să te înalți undeva, înalță-te pe LinkedIn. Acolo ți se oferă posibilitatea de a îți face un CV complet și acolo chiar e cazul, pentru că e o comunitate a profesioniștilor. Niciodată nu știi de unde apare oportunitatea.”

Atunci cînd promovezi conținut, dacă este propriu, așa cum e acest articol, pune-ți întrebarea ”Este acest articol de folos celor care îl citesc?” Acesta este lucrul la care ne îndrumă Horea Mihai Bădău în cartea sa, pe care îți recomand să o treci în revistă pentru a înțelege mai multe despre construirea brandului personal – Tehnici de comunicare în social media. Dacă răspunsul este NU, atunci nu-l posta. Dacă nu aduce cititorilor  niciun beneficiu, în mod sigur nu-ți va aduce nici ție, pentru că ”Poți să obții tot ceea ce vrei în viață, dacă ajuți suficiente persoane să obțină ceea ce vor” – Zig Ziglar.

În concluzie, promovează pe Facebook lucruri care sunt utile celor din jur, pentru că în felul acesta vei avea din ce în ce mai mulți prieteni, și nici nu știi cînd te poți trezi că unii dintre aceștia s-ar putea transforma în potențiali angajatori, colaboratori sau clienți, și de ce nu, prieteni apropiați.

  1. Construiește-ți relații.

Tot în cartea lui Horea Mihai Bădău, am aflat că ”un utilizator mediu de Facebook are în medie 130 de prieteni, ceea ce înseamnă că atunci cînd el îți dă like, coment sau share la conținut, este posibil ca alte 130 de persoane să vadă ceea ce ai postat.”

Dacă sunt interesate și le place persoana ta îți pot cere prietenia și astfel sfera ta cu conținut e posibil să se extindă peste alte 130 de persoane. Și acum gîndește-te că acest lucru se poate întîmpla plecînd de la o singură persoană. Dar cum or sta lucrurile atunci cînd ai 500 de prieteni, dar 1000, dat 5000? Îți imaginezi cît de repede pot circula informațiile pe care le promovezi.

Evident, ele circulă numai și numai dacă sunt despre ei.

Știi care e singurul lucru de care îmi pare rău? Acela că am învățat lecția asta atît de tîrziu.

Nu face și tu greșeala mea, ci gîndește-te mereu la ce poți face pentru ceilalți, e singurul mod prin care poți reuși.

P.S. nu e interesant că filosofia multora e ”Să nu ai încredere în nimeni și să te gîndești mereu la tine”? în condițiile în care cu adevărat poți reuși în viață atunci cînd te gîndești la ceilalți?

Cum așa?

Iată, Stive Jobs n-a vrut un computer pentru el, a vrut pentru toata lumea. Ideea de Facebook nu a reușit pentru că Zuckerberg s-a gîndit ”mie ce-mi iese?” ci pentru că Facebook-ul este pentru toată lumea. Ford nu a construit un automobil pentru el, ci pentru toată lumea.

Gîndește-te mereù la ceilalți și contul tău de Facebook va reflecta asta!

Ce vor unii angajatori români – dedesubturi :)

Astăzi am fost la o un alt interviu, unde lucrurile au luat o întorsătură care mi-a confirmat temerile.

Unii recrutori (în special manageri sau directori) se tem de persoanele care sunt foarte bine pregătite. Uneori, teama lor poate fi rațională dar alteori teama este complet nejustificată.

Ce-i drept, față de orice alt candidat eu am un avantaj – nu merg la interviuri pentru a obține joburi ci pentru a obține informații, pentru a înțelege procesele prin care angajatorii îi trec pe candidați și pentru că e singura modalitate prin care pot să practic ceea ce predic.

Și astfel, iată-mă față în față cu un director care se uită peste CV-ul meu (evident, incomplet fiindcă nimeni nu vrea să angajeze directori pe post de consultanți vînzări și pe alte posturi asemănătoare) și îmi spune ”Impresionant, e un CV ca la carte DAR îmi arată că ești prea bun pentru ceea ce am eu nevoie. Vreau să fiu sincer cu tine. Văd că ai fost făcut 56 de cursuri de vînzări la apple și ai ajuns primul pe țară și mai văd că ai făcut și cursurile lui Dale Carnegie – și eu le-a făcut, dar eu am nevoie de un om subcalificat, pentru că pe tine nu-mi permit să te țin aici și să fii mulțumit de condițiile oferite. În plus, din cît am disutat pînă în momentul de față observ că ești un om al ideilor, am înțeles că ai făcut schimbări majore și ai adus îmbunătățiri pe oriunde ai fost. Ideea e că aici nu ne permitem.”

De ce mi-a spus toate lucrurile astea?

Pentru că am ajuns acolo în mod întîmplător. Un prieten care nu știe cu ce mă ocup eu, pentru că nu mă laud cu asta, mi-a zis că acolo unde lucrează el, o companie cu o siglă zîmbăreață, nu amazon, dar ești pe aproape, se caută cu disperare un om, iar toți cei care au fost n-au plăcut directorului ”Ion, vino aici cît poți de repede și adu-ți CV-ul cu tine” după ce i-am confirmat, omul și-a sunat șeful ca să îl anunțe ”Vezi că i-am zis, mergi că te așteaptă”.

Evident, orice ocazie de a afla lucruri noi este pentru mine o oportunitate și chiar dacă nu vreau jobul, asta nu înseamnă că nu trebuie să mă fac la 4 ace.

Mă spăl, îmi întrerup programul obișuit mă dichisesc și plec cu CV-ul în mînă la angajator.

Ajuns acolo, bat la ușă, văd un scaun liber și-mi zic ”Hm, sunt așteptat” da de unde, era scaunul administratorei. În birou, administratora zice ”ți-aș da scaunul meu dar trebuie să fac treabă” un angajat sprijină caloriferul să nu cadă iar prietenul Ovidiu, directorul, mă privește cu o față care semnaliza un semn al întrebării.

”Am venit pentru interviu – Remus mi-a spus că mă așteptați”

”A, da. Lasă-ne CV-ul și te contactăm noi!”

”Domnule, eu înțeleg că dumneavoastră mă vreți, că doar d-aia ați dat sfară în țară, dar întrebarea e, eu vă vreau? Aș vrea să aflu și eu ce condiții de lucru există, program, cum se fac inventarele, cît se fură și cine plătește ceea ce se fură, pentru că sunt pățit cu lucrurile astea și dacă nu-mi convine evident că nu mai dau pe aici la nicio invitație. Așa că spuneți-mi acum, ce trebuie să fac și ce faceți voi pentru mine”

”Uite, nimeni nu a mai primit informațiile astea. Noi luam CV-urile și alegem.”

”Nimeni nu a primit pentru că nu a știut ce să ceară. Credeți-mă că un om care știe ce vrea, cere!”

”Bun, păi hai să discutăm. Tu ai cartofi și eu am nevoie de cartofi. Cît mă costă?”

”Eu știu că am cei mai buni cartofi, ideea e, vreau să colaborez cu dumneavoastră? Iar rsspunsul e, cartofii mei nu costă doar banni, ci costă condiții de muncă la standarde umane”

”Noi investim în oameni xxx de ron pe an. Le ținem traininguri.”                              

”Asta nu se numește investiție în oameni, asta se numește învestiție în companie. Un om care nu e bine pregătit, nu aduce profit companiei și deci cu astfel de oameni ajungi la sapă de lemn. A investi în oameni presupune a avea un cod etic care se respectă, o comunicare perfectă între membrii echipei, condiții excelente de lucru și surse de motivație care să-i facă pe angajați să vină cu drag la muncă. Asta înțeleg eu prin investiție în oameni. Pînă la urmă e tot o investiție în companie dar la un nivel mai personal, oarecum”

Conversația a evoluat pînă cînd ceilalți și-au cărat fundurile din birou, am putut să mă așez pe scaun și să ascult toate minusurile pe care compania le avea, minusuri care nu puteau fi rezolvate pentru că implicau investiții enorme.

”Eu caut persoane care să fie sub medie. Am nevoie de oameni care să nu înțeleagă prea multe lucruri. Vreau să vadă doar ceea ce e în ograda lor ca să îi pot manavra așa cum am nevoie”

”Tocmai ăsta e motivul pentru care multe companii dau chix. Pentru că angajează personal subcalificat odată la 3 luni asta din cauză că fie angajatul e prea slab ca să facă față condițiilor impuse, fie de foame” bagă mîna”. Dacă ar angaja personal calificat altfel ar sta lucrurile. Viziunea de scurtă durată e cel mai mare inamic al oricărei companii”

Și cînd mă gîndesc că la apple trebuia să fiu mereu cel mai bun. Și ce apple, că era iStyle Cotroceni, apple premium reseller. Mergi acolo și ai să vezi cum ești tratat. Ai să întîlnești  oameni care pun pasiune în ceea ce fac, oameni care sunt mereu pregătiți și cărăra li se oferă condiții excelente pentru ceea ce fac. Mare diferență de mentalitate, mai ales într-un orășel cum e Reșița.

În concluzie, te întreb pe tine ”dacă vrei un job pentru care se consideră că ești supracalificat, ce faci, îți știrbești CV-ul pentru a te potrivi sau cauți ceea ce ți se potrivește? A, dar stai, pentru ceea ce ți se potrivește nu ai suficientă experiență.”

Îți spun eu, dacă ești încă în facultate, fă-ți relații, mergi în stagii de practică și de internship, mergi la conferințe și discută cu angajatorii pentru a afla ce trebuie să faci ca să obții jobul pe care ți-l dorești la terminarea facultății.

Nu aștepta terminarea facultății pentru a face acest lucru pentru că va fi grav și îți vorbesc tot din proprie experiență.

Cum te poate ajuta blogul să obții jobul mult visat

La un moment dat un prieten de-al meu extrem de pasionat de produsele IT, a aplicat pentru un job de consultant vînzări pentru o firmă ale cărei produse le adula. ”Au fost 832 de candidați, îți dai seama?” Mă întreba el din dorința de a scoate în evidență faptul că a ajuns în faza finală a interviului unde recrutorul trebuia să facă alegerea decisivă. El sau cealaltă persoană.

”Să vezi, ne-a chemat pe amîndoi în birou și ne-a întrebat”

”Pe care dintre voi să îl aleg, pentru că amîndoi îmi păreți a fi foarte buni în ceea ce faceți”

”Știi ce s-a întîmplat? Celălalt a zis, poate că v-ar fi de folos dacă ați vorbi cu persoanele care ne recomandă. Am pus în CV vreo cinci numere de telefon ale unor oameni care pot să vă spună despre mine doar lucruri minunate”

”Hm, o idee foarte bună” a zis recrutorul.

”Omule, pe moment am înlemnit, eu nu aveam nicio recomandare în CV și mă posomorîsem la față”

”Cristi, pe tine cine te poate recomanda? M-a întrebat tipa”

”Timp de vreo 30 de secunde am privit fix încercînd să-mi dau seama la cine aș putea apela pentru un asemenea favor și ce crezi că mi-a venit în minte? Blogul personal.”

”Efortul pe care îl depun de trei ani de zile pentru a oferi informații utile și asistență pasionaților de IT pe blogul personal, acesta este lucrul care mă recomandă pe mine.”

”Putem să aruncăm un ochi pe blogul tău?”

”Sigur că da”

Ce a urmat, avînd în vedere că avea în fața nasului o mare lucrare bine pusă la punct de către prietenul meu Cristi? E ușor de prevăzut. El a obținut jobul și a renunțat la a scrie pe blogul personal pentru că i s-a propus să își mute activitatea pe site-ul firmei respective.

După cum vezi, brandul personal poate fi cel care spune ultimul cuvînt într-un proces de selecție.

Asta înseamnă că dacă nu ai blog nu ai sanse de angajare? Nicidecum, înseamnă doar că atunci cînd pasiunea ta se completează cu caracteristicile jobului, a ține un blog care să demonstreze cît de implicat ești în ceea ce faci reprezintă asul din mînecă.

Și cred că ți-ar plăcea să afli că multor persoane care au scris pe blog doar din plăcere și nu pentru a avea cît mai mulți vizitatori unici li s-a propus să cîștige bani din ceea ce fac. Practic, chiar și munca din plăcere poate să îți aducă bani.

Bun, ar zice unii, dar eu nu știu să scriu, fac greșeli, și am un mod intortochiat de a mă exprima. Nu cred că cineva ar citi ceea ce scriu și nu stiu dacă aș crea o bună impresie cu un blog.

Stai liniștit. Lucrurile astea se învață în timp. Și eu dacă aș mai avea active blogurile de acum trei sau cinci ani cred că mi-aș da cu capul de birou cînd aș observa cu mintea de acum felul de a scrie de atunci. Nu sunt perfect nici acum și știu că scriind cît de des pot devin puțin mai bun în fiecare zi. Apoi, dacă ai despre ce să scrii sunt sigur că vei fi apreciat pentru că deși se spune că piața e plină de bloguri, sunt foarte multe domenii neacoperite și foarte multe informații de negăsit.

Spre exemplu, eu am scris acest articol tocmai pentru că deși e plin de bloguri, nimeni nu-mi spune care e importanța deținerii unui blog. Practic, oamenii nu știu de ce e bine să aibă un blog, nu înțeleg ce au de cîștigat scriind despre ceea ce îi pasionează. Și dacă dai cu search pe google ”de ce să-mi fac blog?” vei gasi articole cu ”de ce să nu-mi fac blog” și alte asemenea sfaturi care te trimit la culcare.

Prin urmare, blogul reprezintă o carte de vizită în fața potențialului angajator, în fața potențialilor colaboratori și în fața potențialelor relații pe care le poți dezvolta cu oameni din toate colțurile țării sau chiar ale lumii.

Tu consideri blogul ca fiind util în obținerea unui job sau îl vezi doar ca pe un jurnal semi intim care nu are de a face cu viața ta profesională?

Cum să transformi interviul pentru job într-o ofertă sigură. Ultima parte

Pînă la finalul acestui articolaș vei afla cum ai putea să te folosești de abilitățile tale de comunicare pentru a te asigura că ai făcut tot ceea ce e posibil să obții jobul la care ai aplicat.

Aceste informații s-ar putea să-ți fie de un real folos mai ales dacă experiența ta în domeniul pe care ai ales să-l urmezi nu este tocmai cea dorită de angajator.

Aplicînd pentru jobul pe care mi-l doream într-o vreme foarte mult dar pentru care nu aveam nici suficientă experiență, nici portofoliul mult necesar, mi-am amintit de rezultatul unui studiu efectuat cu mulți zeci de ani în urmă care ”spunea” că inginerii cei mai bine plătiți nu sunt cei care au o bogată experiență sau enorme cunoștințe în domeniu ci cei care au dezvoltate abilitățile de comunicare într-un mod excepțional. În concluzia studiului se sublinia faptul că în aproape orice domeniu cunoștințele contează pentru angajator în proporție de 15% iar abilitățile de comunicare în proporție de 85%.

M-am privit din afară și mi-am zis ”Ion, în ciuda lipsei portofoliului de clienți, trebuie să recunoști că ești o persoană prietenoasă, atentă la nevoile oamenilor și nu uita că tu însuți susții că îți face plăcere să lucrezi cu oamenii. Prin urmare, ce te costă să încerci?”

În articolul trecut ți-am promis că îți voi prezenta ultimul AS care poate face diferența dintre tine și un om cu mai multă experiență, dar nu neapărat cu mai multă dorință și înclinație naturală înspre domeniul respectiv.

Așadar, dacă îți dorești foarte mult jobul pentru care ai aplicat și dacă crezi că îi poți face față mult mai bine decît oricine altcineva, atunci cred că ți-ar plăcea să afli ce e de făcut într-o asemenea situație.

1. Atunci cînd mergi la interviu (și asta este ca regulă generală) salută pe toată lumea și caută cîte un lucru pe care să îl poți aprecia în mod sincer la acele persoane.

(Ajuns cu 10 minute mai devreme la sediul firmei, am fost invitat de secretara directorului să iau loc în biroul ei. Avînd în vedere că bătea în tastele calculatorului în fiecare secundă, nu aveam curajul să o întrerup cu vreun fel de remarcă legată de tablourile de pe pereți, despre care nici nu știam dacă au fost puse acolo la alegerea ei sau nu. Practic, s-au scurs 5 minute în linște deplină și încă nu găseam ceva de apreciat. Totuși, la un moment dat s-a oprit din tastat pentru că trebuia să caute ceva într-un registru și atunci am simțit că era momentul potrivit să acționez.

-Întotdeauna am crezut că eu muncesc pe rupte, dar acum cînd vă privesc pe dumneavoastră tastînd fără să pierdeți nicio secundă îmi dau seama că eu de fapt nu fac aproape nimic.

– A, stați liniștit (zîmbete) că nu fac o muncă atît de grea și oricum o fac deja din obișnuință. Să vedeți fetița mea cum tastează. La 12 anișori își folosește ambele mîini și nici măcar nu se uită la tastatură.

– Deja mă simt mai bine știind că o fetiță de 12 ani face mai multă treabă decît mine (rîsete). Ce-i drept, copiii din ziua de azi sunt mult mai abili decît noi.

-Așa este. Ei au crescut printre dispozitivele astea.

Conversația a continuat într-un mod plăcut pînă cînd directorul s-a prezentat și m-a invitat în biroul lui.)

2. Ascultă-l pe recrutor cu mare atenție pentru că în felul acesta poți afla informații care îți pot fi de folos pentru a face diferența între tine și contracandidați tăi ce e posibil să aibă mai multă experiență decît tine și chiar un portofoliu de clienți care ”atrage”.

În partea a II-a a acestui articol ți-am prezentat situația în care recrutorul mi s-a plîns că în 40% dintre siuații, sefii de magazin nu îi primesc comenzile dacă nu se prezintă în prealabil cu ”CEVA”. Ținînd seama că de 19 ani își conduce compania în felul acesta, mi-a fost clar că orice idee legată de ”cum să” venită din partea mea ar avut ca efect  ”un șut în fund” din partea lui. Așa că, după cum ți-am spus, am mulțumit pentru invitație, m-am arătat încrezător și împăcat știind că în acel moment am făcut tot posibilul pentru a mă prezenta într-un mod avantajos pentru compania sa.

3.Întotdeauna pleacă de la ceea ce ai și nu de la ceea ce nu ai.

În drum spre casă m-am gîndit la cum aș putea întoarce situația în favoarea mea și iată ținînd seama de context care a fost rezultatul:

Stimate domn x-ulescu,

În urma scurtei discuţii pe care am purtat-o deunăzi, am înţeles că şansele mele de a face treabă bună pentru dumneavoastră s-ar reduce considerabil în situaţia în care un contracandidat ar avea la îndemână un bogat portofoliu și o experiență semnificativă, și m-am gîndit că acest lucru ar putea reprezenta un dezavantaj pentru companie .

Pentru că am observat că sunteţi o persoană deschisă la minte şi pătrunzătoare mi-am dat seama că în cei 19 ani de experienţă aţi reuşit să vă mentineţi la un nivel optim nu pentru că aţi alergat după câştiguri imediate ci pentru că v-aţi calculat fiecare mişcare cu multă grijă.

Tocmai de aceea, vă rog să luaţi în considerare ceea ce sunt sigur că ştiaţi deja, şi anume că un agent cu portofoliu de clienți nu elimină problema despre care mi-ați spus și nici nu schimbă perspectiva asupra ei fiindcă va folosi aceleași metode.

Sunt departe de a spune că eu am neapărat o soluţie la aceasta problemă. Spun doar că nefiind obişnuit cu o astfel de practici, e posibil ca în timp să găsim o soluţie care să fie în avantajul tuturora. (Copiii fac lucruri noi tocmai pentru că nu pleacă de la presupoziţia că aceste lucruri nu pot fi făcute).

Ceea ce ştiu, este că orice persoană are un punct sensibil şi  dacă toate cursurile de vînzări și comunicare nu îmi sunt de folos în asemenea situaţii, atunci mă bazez pe experienţele şi învăţăturile deprinse de la oamenii mari cu care am colaborat şi cu care pot colabora în continuare pentru a găsi soluţii la acest fapt care vă împiedică să faceți treaba așa cum v-ați propus.

Vă rog să cântăriţi avantajul de a avea pe de o parte un alt agent care să facă treabă obişnuită şi pe de cealaltă parte, avantajul de a avea un nou agent care să trateze problemele ca pe niște provocări şi care să dea tot ce are mai bun pentru a demonstra că a meritat să investiţi în el.

Sunt sigur că alegerea dumneavoastră va fi cea care vă va aduce cele mai bune rezultate!

Mulţumesc pentru timpul acordat şi vă urez o zi minunată!

Cu respect,

Ion Bosioc ”

Cu această scrisoare la îndemînă, împachetată frumos într-un plic adresat domnului x-ulescu m-am prezentat a doua dimineață la sediul firmei, unde dînd nas în nas cu aceeași secretară m-am asigurat că plicul va ajunge în posesia lui.

Așadar, ascultînd atent și folosindu-mă de abilitățile de comunicare am cîștigat-o pe secretară  alături, am aflat care sunt problemele cu care se confruntă directorul și am aflat că îi plac persoanele care storc tot ceea ce pot, motiv pentru care am stors și eu tot ceea ce am putut.

DESIGUR, făcînd același lucru  ca și mine nu este garantat că vei obține jobul mult visat. Uneori, există motive întemeiate pentru care un director nu vrea să aibă în echipă o persoană de un fel anume. Oricare ar fi siuația, important e să faci tot ceea ce îți stă în putință de fiecare dată. Cu alte cuvinte, să te folosești de orice oportunitate ți se ivește și dacă treaba nu merge să continui pentru că CEEA CE E, E ȘI NU POATE FI ALTFEL. Cu alte cuvinte, uneori pur și simplu contextul în care ne aflăm ne este dezavantajos pentru atingerea obiectivelor propuse, dar aceasta este doar o consecință a întîmplării.

Mult succes și ține minte, abilitățile de comunicare contează în proporție de 85% atunci cînd vrei o mărire de salariu, jobul mult dorit sau său atunci cînd vrei să lași o impresie bună interlocutorilor tăi.

Cum să transformi interviul pentru job într-o ofertă sigură. Partea a II-a

Ce te faci atunci cînd recrutorul se dovedește a fi directorul companiei pe care o conduce cu mare grijă de 19 ani încoace?

Într-o asemenea situație ”interviul de cunoaștere” nu va dura mai mult de 30 de minute iar recrutorului nu-i va face o deosebită plăcere ca în cele 30 de minute pe care ți le pune la dispoziție să se audă vorbind.
De aceea, de cele mai multe ori întrebările vor fi scurte și la obiect.

”De ce ai te-ai plimbat de la un loc de muncă la altul?”, sau ”de ce ai plecat de la ultimul loc de muncă?”

Dacă urmărești să lași o impresie negativă și să nu mai fii chemat la următorul interviu răspunde în felul următor:

”Atît angajatorii cît și colegii erau niște lupi. Nu te puteai înțelege omenește cu nimeni acolo. Parcă erau sălbatici. Nu știu ce ghinion am putut avea dar doar peste asemenea oameni am dat oriunde m-am angajat.” Și dă-i și enumeră probleme întîmpinate ca să te asiguri că în următoarele 15 minute te scuzi suficient de bine pentru a ieși cu fața curată.

Totuși, dacă vrei să treci la pasul următor și să fii cu fața curată, asumă-ți responsabilitatea lucrurilor pe care le-ai făcut în trecut. Știm amîndoi că felul în care ai acționat în trecut ți se părea în acel moment ca fiind cel mai potrivit și sunt sigur că dacă s-ar putea pune în pielea ta și dacă ar avea exact experiența de viață pe care tu o ai chiar și recrutorul tău ar fi luat aceleași decizii. Problema e că în 30 de minute e cam dificil pentru acesta să se transpună în pielea ta și să te înțeleagă atît de bine. De aceea, e mult mai ușor să răspunzi în felul următor:

”Da. M-am cam perindat de la un loc de muncă la altul pentru că întotdeauna m-am crezut mai deștept decît ceilalți. Astfel că nu m-am înțeles nici cu colegii, nici cu șefii. De fapt am avut o perioadă de viață în care nu m-am prea înțeles cu nimeni pentru că nu am ascultat niciodată alte puncte de vedere.”

Acum, dacă la ultimul job ai făcut treabă bună, sau dacă ai făcut cîteva cursuri de comunicare, încheie fraza de mai sus cu:

”Totuși, datorită colegilor minunați de la ultimul loc de muncă am ajuns să îmi conștientizez problemele pentru că ei au văzut dincolo de aparențe și și-au asumat responsabilitatea de a lucra cu o persoană dificilă așa cum eram eu. Astfel că am înțeles că problemele erau la mine și nu la ceilalți și am hotărît să frecventez cîteva cursuri pentru a-mi îmbunătăți capacitatea de relaționare.”

În felul acesta fii sigur că recrutorul va știi că vina nu îți aparține în totalitate și te va respecta pentru că ești sincer și responsabil.

Mai apoi, în general urmează să te întrebe ”Care au fost reponsabilitățile tale?”

Dacă ai avut 3 sau 4 responsabilități nu le aduce în vedere pe toate ci doar pe acelea care contează pentru jobul la care ai aplicat. Găsește mereu legături între responsabilitățile de la fostul loc de muncă, între competențele dobîndite la cursurile frecventate, între abilitățile și hobbi-urile tale care să satisfacă cerințele potențialului angajator. Dacă e vorba de un job de vînzări, recrutorul vrea să audă că ești o persoană comunicativă, prietenoasă, cu excelente abilități de comunicare și să nu uităm, MODESTĂ. De asemenea, vrea să audă despre cursuri de vînzări și rezultate obținute în vînzări.

Așteaptă mereu să fii întrebat. Dacă i-ai stîrnit curiozitatea, vei fi întrebat acum sau la următorul interviu, dacă nu, atunci degeaba te lauzi cu marile tale realizări pentru că urechile lui sunt astupate.

Așadar, spune-i doar ceea ce vrea să audă.

E posibil să te întrebe ”Ce anume te motivează, sau de ce ai ales o asemenea carieră?”

Acestă întrebare reprezintă motivul serios pentru care e de preferat să alegi să lucrezi într-un domeniu care îți place. Dacă îți place, e suficient să aduci un sigur motiv pentru a-l convinge.

”Îmi place să lucrez cu oamenii. Mă simt bine atunci cînd îi înțeleg, cînd le aflu nevoile și cînd pot să îi ajut să le depășească. De aceea am ales să lucrez în vînzări, pentru că vreau să fiu de folos cît mai multor persoane.”

Dacă totul a mers bine, s-ar putea ca în acest moment să îți spună ce probleme are ca să vadă ce reacție ai în fața acestor probleme.
Acum gîndește-te bine, dacă de 19 ani se luptă cu o problemă anume, nu te gîndi tu să o rezolvi în cele 15 minute rămase din timpul interviului. Asta îi va lăsa un gust amar, pentru că cine te crezi tu să îi spui lui cum să rezolve problema pe care nimeni nu o înțelege mai bine decît el?

Cel mai simplu este să îi spui:

”Cînd am ales un asemenea domeniu, m-am așteptat să întîlnesc și astfel de situații dificile. Ele reprezintă o provocare pentru mine și cu ajutorul dumneavoastră sunt sigur că vom trece peste ele din ce în ce mai ușor.”
Dacă ce ai trecut și de acest hop, urmează perioada întrebărilor tale.

Întreabă-l despre job și despre activitatea ta și dacă mai ai timp adreseaza-i această întrebare:

”Aș vrea să-mi spuneți dacă doriți ce notă mi-ați da pînă în acest moment? Nu e neapărat să îmi spuneți și mie, e suficient să o țineți în minte. Ceea ce aș vrea să-mi spuneți este, în cazul în care nota e mai mare de 7, care sunt lucrurile de care ar trebui să dau dovadă pantru a merita un 10?”

În acest fel te asiguri că ai făcut tot posibilul pentru a obține dacă nu jobul, atunci măcar o invitație la următorul interviu ”cel de aprofundare”.

Iată deci care a fost răspunsul pe care eu l-am primit:

”Sincer să fiu, dacă în maldărul asta de CV-uri pe care îl vezi nu găsesc o persoană care să aibă un portofoliu de 300 de clienți care să îmi aducă beneficii imediate și care să fie familiarizată cu munca de agent, atunci ai toate șansele”.

În această situație trebuie să știi că ai făcut tot posibilul pentru a reuși. De acea, îți recomand să te oprești aici să îi mulțumești pentru invitație să să te arăți entuziasmat pentru că ai bune șanse de reușită.

S-ar putea să nu reușești, mai ales dacă într-adevăr munca ta presupune să alergi zilnic cu mașina la zeci de șefi de magazin care conform recrutorului, se comportă precum ”stăpînii de plantație” și care nu primesc nicio comandă dacă în prealabil nu te-ai prezentat cu ”CEVA” pentru ei. Într-o asemenea situație, recrutorul are de făcut o alegere dificilă și o știe prea bine. Așadar, nu e cazul să mai faci nimic. Deocamdată.

Totuși, data viitoare cred că o să-ți placă să afli o modalitate de a scoate în evidență, post interviu, abilitățile de care dai dovadă.

Mult succes și ține minte, uneori întîmplarea face ca alții să fie mai buni decît noi dar asta nu înseamnă că trebuie să ne dăm bătuți.

Cel care cîștigă nu e cel mai tare ci cel care continuă.